Tragedia de la Giulesti

Acum 4 ani ne intorceam din concediu si dupa Timisoara am prins Europa FM. Atunci am auzit de tragedia de la Maternitatea Giulesti si am inceput sa plang.

Cu 2 ani inainte acolo am nascut-o pe Mariuca. Aveam bani de privat? Evident ca aveam! Si daca nu aveam, gaseam. Dar de ce nu am nascut la privat, atunci? Pentru ca medicul meu era la Giulesti? Nu neaparat. A contat si acest lucru, pentru ca la nastere naturala este crucial sa ai incredere in medicul tau. Dar am nascut la stat pentru ca pe oricine din sistem ati intreba, vi se va raspunde acelasi lucru. Cel mai bine pentru copil este sa nasti la stat. Daca, Doamne Fereste!, exista probleme cu bebelusul, tot la stat ajungi, deoarece clinicile private nu au capacitatea de a trata nou-nascuti. Si cam acelasi raspuns l-am primit si anul trecut pe vremea asta, cand l-am nascut pe Mihaita.

Ce a fost in neregula cu Giulestiul, locul unde mama mea ne-a nascut pe mine si pe fratele meu? Pai totul! Ca proaspata mama nu ai niciun confort. Psihic sau fizic. Am nascut - natural, repet - miercuri la or 17.17. In acea seara am stat in sala de travaliu pana pe la 10 seara, deoarece nu erau locuri libere in saloane. Apoi am intrat intr-un salon de 12 locuri si eram 13 mamici. Iar urmatoarea noapte mi-au adus o doamna de etnie rroma, sa impartim patul. Pentru ca Municipalul era in renovare. Asa ca am dormit cu fundul pe scaun si cu capul la picioarele colegei mele de pat.

Cea mai mare problema pe care o ai ca proaspata mamica este ca vizitarea bebelusilor de catre tata sau bunici este zero. Tatal isi vede copilul in pragul unei usi prin care sufla vantul, iar bunicii se inghesuie in spatele lui, poate-poate, reusesc sa ii vada ochii sau un obrajor.

Mama este mai fericita, ea isi vede puiul odata la 4 ore. Wow, va dati seama? La 4 ore! Si atunci se face incolonarea mamelor in fata usii, usa care este blocata cu cartela si care nu se deschide decat la fix. Mamele stau acolo, aud tipetele copiilor si cele mai slabe de inger incep sa planga. Eu nu am plans, insa mi-am dat seama ca nu am facut-o fiindca eram linistita. Mariuca dormea aproape de fiecare data si daca nu dormea, era senina.

Bebelusii nu se vedeau, camera nu se vedea. Exista un geam mare sablat sau oricum acoperit cu ceva alb, astfel ca doar auzeai. Si te cam ingrozeai, fiindca nu stiai ce se intampla, de ce urla, ce le face...

Nu iti dadea voie sa iti imbraci bebelusul cu hainele tale, toti erau sarmaluta, iar in patuturi stateau cate doi.

Te punea sa te asezi pe niste scaune odioase, cu gaura in mijloc, pe care nu puteai sa stai deloc cat alaptai si daca figura ta inspira o femeie mai simpla sau de la tara, atunci aveai parte si de tot felul de tratamente inumane: tras de sani sa vina laptele, luat copilul mai devreme de la san pentru ca oricum nu mananca - cand tu doar voiai sa il vezi, sa il mirosi, sa il simti langa tine.

Important, insa, este ca bebelusul este in siguranta daca se intampla ceva cu el. Aveau unul dintre cei mai buni medici neonatologi din Bucuresti, aveau cei mai buni medici ginecologi, daca aveai tu probleme. Asa ca ce mai conteaza 2 zile intr-un spital unde trebuie sa speli pe jos la baie (ca aia in niciun caz nu se chema toaleta!), unde trebuie sa numeri secundele pana la urmatoarea vizita in camera bebelusilor si unde iti spui in barba ca sotul tau o sa aiba timp acasa sa isi vada copilul.

Tragedia de la Giulesti este a sistemului. Cum suna asta? Va spun eu, suna aiurea rau de tot! Pentru ca sistemul suntem noi! Si asta suna aiurea!

Marinescu, seful spitalului, a declarat ca ar vrea sa fim in locul lui, sa simtim ce simte el, dupa zeci de ani de spital, de la 7 dimineata la 10 seara. Nu neg, omul a facut si lucruri bune, prietena mea Simona a nascut cu el un bebelus super sanatos si a nascut natural, in conditiile in care cel mic avea 4.100 g. Si am inteles ca a salvat foarte multi copii de-a lungul vremii, unul chiar de 500 g. la nastere. Este nevoie, in schimb, de o singura greseala, o singura abatere, ca tot binele pe care l-ai facut pana atunci sa se stearga cu buretele.

Sistemul de acolo trebuia schimbat de catre Marinescu. Degeaba ma duceam eu la Ministerul Sanatatii sa zic ce am vazut acolo, ca oricum se acopereau intre ei. Degeaba se ducea o alta mama la Marinescu, ca fie nu o primea, fie dadea din cap si nu schimba nimic.

A trebuit sa se intample o tragedie ca cea din 2010... sa se shimbe lucrurile. A trebuit ca singura asistenta de pe salon sa se duca la cafea, pardon, sa se duca pana la baie, ca lucrurile sa o ia razna. Sunt convinsa ca nu a fost singura data cand s-a intamplat asta, ca ea sau alta sa lipseasca 10 minute sau mai mult. Ca, in fond, unde sa se duca bebelusii aia care dorm cate doi in pat? Sunt sarmalute, nici macar nu se misca!!! Sunt sanatosi, nascuti la termen, normoponderali cum scrie pe usa, asa ca e ok sa plece putin.

Electricianul a verificat totul si pac, un scurt-circuit.

Nimeni nu a vazut nimic pentru ca un idiot a venit cu ideea stralucita ca la salonul bebelusilor sa puna un geam opac.

Nimeni nu a vazut nimic pentru ca un idiot a venit cu ideea ca vizitele la normoponderali nu se pot face decat cu 10 lei spaga la paznic (de om!) si numai intre anumite ore bine delimitate.

Nimeni nu a vazut fumul pentru ca dupa usa cu cartela era o alta usa si apoi o alta in dreapta.

Nimeni nu a vazut nimic pentru ca era intre orele de alaptat ale mamelor.

Nimeni nu a vazut nimic pentru ca sistemul pe care noi toti il perpetuam ne-a orbit si nu mai luam actiune. Pentru ca suntem orbi, surzi, muti, ne este frica, ne gandim la copilul nostru, ne este teama de represalii sau suntem fericiti ca am scapat de acolo si e bine-asa. Am scapat de la balamuc, prost sa fiu sa ma mai intorc la voi!

Gandindu-ma in urma, ar fi trebuit sa fac ceva atunci. De tot ce v-am povestit mai sus, insa, mi-am dat seama cu mult dupa nastere, adica atunci cand au murit bebelusii. De fapt, primul lucru pe care l-am spus in legatura cu motivul pentru care au murit si primul care mi-a venit in minte a fost "pai, normal, daca geamul ala era opac!". Cand am fost eu acolo, nu i-am dat importanta asa de mare. Nu am dat importanta niciunui amanunt din cele de mai sus. Eram mama pentru prima oara, eram emotionata, eram fericita, eram inconstienta, eram in sistem. Imi fac o vina ca nu am realizat aceste lucruri mai devreme si ca nu am facut nimic. O plangere, o petitie, o ceva. Stiu sigur ca nu as fi schimbat nimic, pentru ca asa este sistemul si toti se acopera intre ei, dar m-as fi simtit eu mai bine stiind ca am incercat.

Un alt motiv pentru care ma bucur ca plecam din tara... la un moment dat obosesti sa tot incerci si sa nu obtii nimic.

Ma uitam mai devreme la reportaj si am inceput sa plang. O mama spunea "dar de-abia azi l-am nascut, acum l-am nascut!". Sase bebelusi care au devenit ingeri, cinci bebelusi raniti extrem de grav. Iar procurorii vor pedepse maxime si sper sa le obtina. Pentru ca aceasta tragedie sa ridice semnale de alarma si sa rezolve alte lucruri similare sau unele chiar mai grave din spitalele de stat.

Dumnezeu sa ii odihneasca in pace pe ingerasii de nici o zi si sa le aline familiile!