Atunci cand nu ai un "closure"

In primul rand, folosesc multe englezisme. Uneori pentru ca sunt intraductibile, alteori pentru ca mi se pare ca suna mai bine in engleza, alteori pentru ca sunt atat de obosita incat nu gasesc cuvantul sau expresia in romana. Iar de cele mai multe ori pentru ca asa am chef. :D

Asta in loc de introducere...

Astazi as vrea sa imi vorbesc si sa va vorbesc despre momentele din viata cand nu ai un closure. Adica nu exista o finalitate a unei situatii, adica nu exista un "ne despartim fiindca...".

Cred ca absenta motivatiilor ne lasa indurerati tocmai pentru ca nu intelegem. In adolescenta am fost "parasiti" de persoana cu care eram, fara sa primim un "nu mai suntem prieteni din cauza ca esti prea..." sau macar un "nu e vina ta, e vina mea". Sa iti zica ceva. Orice tampenie, orice minciuna, da' sa zica!

Mi-as fi imaginat ca odata cu trecerea anilor si dobandirea unei maturitati inevitabile, aceste momente sa nu mai existe. Mai ales intre prieteni, adica aia cu care ai mancat malaiul din aceeasi troaca, aia pe care i-ai sunat la 2 dimineata sa faci misto de ei sau sa ii chemi la o plimbare pana la muntele aflat la 6 ore distanta de condus masina.

"Si ce mai face prietena ta?" "Aaaa, pai s-au racit relatiile..." "De ce?" "I have nu fucking idea!" Asta ca sa ma exprim plastic... Si de aici porneste durerea. Cum adica nu stii de ce s-au racit relatiile? Ce e aia "s-au racit"? Ai primit vreo explicatie? Ti-a zis "nu mai am chef sa te sun"? Sau "ma plictisesti"? Sau poate "nu mai avem preocupari comune"?

Probabil este exact ca intr-un cuplu care divorteaza din motive de nepotrivire de caracter. S-au potrivit cativa ani si dintr-o data nu se mai potrivesc. Nu mai au aceleasi interese. Dar macar unul i-a spus altuia clasicul "nu te mai iubesc, vreau sa ramanem prieteni".

Banuiesc ca este la fel de dureros ca intr-un divort. De fapt mai dureros. Daca divortezi, ramai prieten cu fostul / fosta, daca "divortezi" de prieten, nu mai ramai cu nimic. Ca nu poti ramane prieten cu un prieten care nu te mai vrea. Si nici nu poti decadea pana la stadiul de cunostinta.

In prietenie este totul sau nimic. De fapt aici este durerea cea mare. Ori il ai, ori nu-l ai. Deci divortul este mai putin dureros. ;) Sa nu mai punem ca dupa divort poti sa mai ramai si cu alte lucruri... materiale. :D

Oamenii se schimba, vremurile se schimba, perceptiile se schimba... nu mai suntem cei de ieri. Cu toate ca daca ma uit in oglinda ma vad aceeasi. Sau poate nu. :)

Ce este si mai dureros este cand se aduna pierderile. Sau cand aveai "linie rosie" catre prietenul tau si acum nu iti mai raspunde la telefon sau la sms-uri.

Ramai cu imagini frumoase, amintiri dragi, fotografii, mirosuri comune si multa veselie, dar nu poti trai in trecut. Deci, adio, fara closure si fara regrete!