Urmărește-mă și pe Facebook!

luni, 11 mai 2009

Ciao, Roma!

Ei, da, proiectul Bride Parade m-a acaparat cu totul, asa ca nu am revenit cu povestile despre Italia, atunci cand am promis. Dar voi, cei care ma cititi zi de zi, ma intelegeti, nu-i asa? :)

Anzio este un oras cu port, unde in '44, la inceputul anului, trupe americane si engleze au debarcat cu mare pompa. Din pacate, in cimitirul din localitate exista 2.366 de englezi morti in luptele date in Anzio. Un cimitir pe care l-am vizitat seara, in jurul orei 6, intr-o plimbare deloc morbida cum ar parea la prima vedere. In centrul parcului, exista o mare pergola, cu cate un tip de floare la fiecare stalp. Pietrele funerare erau aliniate si aveau flori in fata lor, gazonul-rulou era impecabil si se termina fix in dalele de piatra care formau potecile, pasarelele cantau... Cred ca este un loc ce merita vizitat, pentru ca este altfel decat ceea ce stim noi si te impresioneaza dramele traite la vremea respectiva de familiile celor ucisi in lupta.



In fotografia de mai sus puteti vedea o parte a portului Anzio.

In cea de jos, o biserica din Anzio. In fata ei era un domn care canta la vioara, avea un laptop mic langa el (unde avea negativele) si o mica statie de amplificare cu o boxa. Se auzea superb!



Duminica am fost la Castelul Gandolfo, resedinta de vara a Papei. El are o vedere absolut magnifica, spre lac, iar satucul/catunul este plin de taverne si restaurante, are o biserica, 2 banci si o cooperativa de credit, o frizerie, un atelier de croitorie, un atelier artizanal si multe dughene cu suveniruri. Este foarte pitoresc si linistit. A, am uitat! Are si un hotel de 4 stele, plin cu nemti.







A urmat un alt orasel, Rocca di Papa. Ca sa ajungem la el, am trecut pe partea cealalta a lacului (vis-a-vis de Gandolfo). De departe aveai senzatia ca acest orasel nu are nicio strada. Pentru ca il vedeai pe un deal, te uimea ingramadirea de case si distanta mica dintre ele si ti se parea imposibil sa ajungi sus altfel decat cu pasul. Cand-colo, ne-am lamurit imediat ce am ajuns: avea niste stradute inguste, cat pentru o singura masina. Vorba lui Valentin: daca intindeai mana, atingeai casele!





Si, asemeni acestui avion pe care l-am vazut din Rocca di Papa, am plecat si noi a doua zi. Pe scara avionului, m-am simtit ca tanti din reclama de la Perroni si am salutat ROMA! Am facut cu mana si am zis deja celebrele cuvinte "Ciao, Roma!".



O ultima imagine cu Roma... Ciao a tutti! Benvenutti a Bucarest!

Niciun comentariu: